Ascultați, popoare!

Vânt de îndurare, dinspre Nord, adie,
Un susur de izvoare, dinspre veșnicie,
Sună trâmbițele sfinților heruvimi:
-Deschideți ferestrele înspre înălțimi!

Un sol, din a cerului împărăție,
Coboară lângă turma de pe câmpie,
Tot mai tare răsună glasul trâmbiței:
-Deschideti fereastra de sus, a credinței!

Păstorii  simt o boare, vorbesc tremurând:
-Aud în depărtări o vioară cântând,
-E   privighetoarea  ce laudă, cântă,
-Poate e   doar vântul ce ne înspăimântă!

Un  păstor bătrân vrea focul să întețească:
-Dar eu aud sunând trâmbița cerească,
Slavă lui Dumnezeu, Pacea să domnească!
Ascultați ce spune trâmbița cerească:

"-Strig  spre voi, păstori, săraci în duh, de la oi,
Închinați-vă toți, Dumnezeu e cu noi!
Să fugiți de umbre, să fugiți de noapte,
La Iesle e Lumină, Cristos Se naște!

Ascultați, popoare, ce plângeți în Vale,
Să alergați  toți pe o singură Cale,
Ștergeți - vă lacrima, jalea amară,
S - a născut Salvatorul, Floarea cea rară!

În noaptea adâncă răsare un soare,
Ce aduce Lumină pentru popoare,
A Răsărit Mântuirea, Soarele Isus,
Și doar El este  Calea spre Tatăl de Sus!"